About

Fondat în București, Blouse Roumaine Shop este platforma de referință pentru moda artizanală de patrimoniu din Europa de Est — un spațiu curatoriat unde broderia manuală, textilele tradiționale și meșteșugul vechi de secole întâlnesc garderoba modernă de lux.

Antoaneta Mareș a studiat Comunicare și Relații Publice la Universitatea din București și are formare în marketing, media, antropologie, strategie și poziționare culturală.

Descoperirea

În 2012, Antoaneta a observat că personalități precum Kate Moss, Halley Berry, Sharon Stone purtau bluze care aminteau de ia românească. În aceeași perioadă, Adele apărea pe coperta Vogue într-o piesă inspirată din aceeași estetică -ie cu motive din Tara Fagarasului — un moment de mândrie pentru România. Ia devenise o sursă de inspirație pentru designeri precum Tom Ford, Isabel Marant și Valentino, iar retaileri internaționali introduceau bluze boeme foarte apropiate de structura și spiritul pieselor tradiționale românești.

Și atunci a apărut întrebarea care a schimbat totul: De ce nu există un loc in online de unde să poți cumpăra piesa originală?

Căutând răspunsul, a descoperit o istorie aproape uitată. În anii ’70, designeri din New York colaborau cu cooperative de artizani din România pentru a recrea bluza tradițională românească din in topit, brodată manual cu mătase și bumbac. Jane Birkin, Sophia Loren, Raquel Welch și Brigitte Bardot au purtat aceste piese, transformându-le în declarații vizuale ale unei epoci.

În România anilor ’80, aceleași bluze făceau parte din viața de zi cu zi. Femeile nu aveau acces la moda internațională și purtau ceea ce se producea local, în aceleași cooperative. Ce lumea vedea drept stil boem, femeile din România trăiau ca realitate.

După anii ’90, aceste cooperative au fost uitate. Designerii au mers mai departe. Artizanii au rămas, dar au devenit invizibili.

În 2013, când reinterpretările continuau să apară, Antoaneta și-a pus o altă întrebare: Unde sunt femeile care au făcut aceste piese?

Le-a găsit. Încă lucrau, încă brodau, încă făceau aceleași piese. Cu sprijinul Uniunii de Creație Interpretativă a Artistelor și Artizanilor din România, a vizitat cooperative din toată țara. Ce a descoperit nu era folclor decorativ, ci meșteșug viu — inteligență modernă păstrată în formă textilă.

Când a lansat platforma Blouse Roumaine Shop, primul client a fost o femeie din Helsinki. Atunci a devenit limpede că nu era doar despre România, ci despre conexiune. Aceste piese aparțin lumii, așa cum au aparținut și în anii ’70 și ’80.

Platforma oferă acces direct la piesa autentică. Termenul „Blouse Roumaine” a reapărut în vocabularul modei prin designeri români care au reluat această referință culturală, dar platforma a dus discuția mai departe: de la inspirație la sursă, de la estetică la autorie.

Blouse Roumaine Shop a devenit un punct de referință în conversațiile despre patrimoniu, recunoaștere și apropriere culturală. Dar Antoaneta a ales să poziționeze proiectul nu ca manifest, ci ca soluție. Lumea intreaga sa aiba acces la sursa originala. Crede că marile branduri pot colabora cu platforme artizanale, își pot credita sursele și pot construi parteneriate reale, care aduc valoare celor care creează cu adevărat.

Pe măsură ce Blouse Roumaine Shop a evoluat, Antoaneta a observat un fenomen mai amplu. În Ucraina, vyshyvanka — bluza tradițională brodată — trecea printr-o renaștere paralelă. Același curent cultural care a făcut vizibilă „Blouse Roumaine” inspira și o nouă generație de designeri ucraineni să recreeze vyshyvanka într-o cheie contemporană.

Ambele povești porneau din același loc: redescoperirea patrimoniului, reinterpretarea broderiei tradiționale pentru garderoba actuală, cererea pentru piese realizate de artizani. Ia românească și vyshyvanka ucraineană erau readuse în prezent în paralel, pornind din aceeași filosofie estetică, dar dezvoltându-se independent în propriile culturi.

Antoaneta a adus aceste lumi împreună. Platforma a devenit o punte între artizani români și ucraineni, punând în lumină tradițiile lor etnografice comune și tehnicile de broderie care le apropie. Impulsul către designul ancorat în patrimoniu nu era izolat, ci regional, traversând Europa de Est.

Branduri emergente din Ucraina au început să folosească modele similare — conectând artizanii direct la publicul global, creditând sursa și construind parteneriate sustenabile. Nu pentru că au copiat aceeași platformă, ci pentru că au răspuns aceleiași întrebări.

Pentru Antoaneta, acestea nu sunt trenduri. Sunt investiții în echitate culturală și în lux autentic. Valoarea este ancorată în origine și autorie: materiale naturale, cusături originale, mâinile artizanilor tradiționali. Raritatea, trasabilitatea și profunzimea culturală cresc în timp valoarea acestor piese.

„Sustenabilitatea nu este un slogan — este un mod de viață. Aleg materiale, nu logo-uri. Luxul real înseamnă conștiință. Eleganță în acord cu integritatea.”