În 1884, lângă satul Cucuteni, în județul Iași, au ieșit la iveală cioburi pictate: lut ars în culoarea ocrului, acoperit cu spirale negre și roșii care par să se rotească în jurul vasului fără început și fără sfârșit. Câțiva ani mai târziu, arheologul Vikentii Hvoika a găsit aceeași ceramică lângă Trypillia, pe Nipru, la sud de Kiev. Două nume, o singură cultură. Cultura Cucuteni–Trypillia aparține deopotrivă României, Republicii Moldova și Ucrainei, iar ornamentul ei este încă printre noi: în broderie, în lut, în felul în care se așază o masă.
Acest eseu urmărește spirala din neolitic până în prezent și până în atelierul Koza Dereza din Ternopil, ale cărui noi textile pentru casă pornesc de la Trypillia.
O cultură, două nume, trei țări
Între mileniile al VI-lea și al III-lea î.Hr., comunități de agricultori s-au răspândit pe aproximativ 350.000 de kilometri pătrați, între Carpați și Nipru. În faza sa mijlocie, în jurul anilor 4100–3500 î.Hr., cultura a construit așezări de o amploare pe care Europa avea să o revadă abia mult mai târziu. Talianki, în actuala regiune Cerkasî, acoperea circa 335 de hectare și ar fi putut găzdui în jur de 15.000 de oameni; cele mai mari dintre aceste mega-așezări numărau până la trei mii de construcții, cu secole înaintea primelor orașe sumeriene.
Aceleași comunități practicau un ritual încă discutat de arheologi: cam la fiecare șaizeci-optzeci de ani, așezarea era incendiată și reconstruită. La Poduri, în județul Bacău, treisprezece niveluri de locuire stau suprapuse.
Limbajul spiralei
Ceramica de Cucuteni era modelată manual din suluri de lut și arsă în cuptoare cu două camere, la aproximativ 900 °C. Pictura ei este semnătura culturii: negru, roșu și alb pe un fond cald, așezate în spirale, meandre și volute în formă de S care învăluie întregul vas într-o singură mișcare. Decorul se citește ca ritm. Privește o amforă Cucuteni suficient de mult și privirea începe să se rotească odată cu ea.
Alături de ceramică stă figura: mii de mici statuete din lut, cele mai multe feminine, numite adesea „zeițe”. Arheologa Marija Gimbutas și-a construit pe ele teoria unei „Europe Vechi” matriarhale; mulți specialiști le citesc astăzi mai prudent, ca obiecte cu roluri diverse și parțial necunoscute. Prezența lor, cel puțin, este certă.
Broderia: o înrudire a formelor
Rombul, spirala (melcul), cârligul, Pomul Vieții. Aceste motive străbat broderia românească și pe cea ucraineană, iar tentația de a trage o linie dreaptă de la un vas neolitic la o cămașă țărănească este puternică. Specialiștii sunt prudenți aici, la fel și noi
. Enciclopedia Ucrainei notează că trypillienii au dezvoltat multe dintre elementele principale ale ornamentului geometric și că ornamentul țărănesc a păstrat motive geometrice străvechi, precum rombul ca semn al soarelui, al fertilității sau al căsătoriei, până la sfârșitul secolului al XIX-lea, chiar dacă înțelesurile lor s-au estompat.
photo: țesătură veche de peste 6.000 de ani, descoperit în regiunea Hmelnîțkîi.
Ce putem spune limpede: vocabularul rimează peste șapte mii de ani, iar creatorii contemporani îl citează asumat. Textilul însuși are o istorie lungă pe aceste meleaguri. În 2024, rezervația „Cultura Trypillia” de la Lehedzîne a expus pentru o zi un fragment de țesătură vechi de peste 6.000 de ani, descoperit în regiunea Hmelnîțkîi.
Koza Dereza, manufactură fondată la Ternopil în 2008, face parte din această tradiție a citării. Linia sa Trypillia preia din același repertoriu o pasăre, simbol al vieții și al belșugului, și o așază pe bumbac: vezi perna brodată Pasărea Trypillia și traversa de masă Păsările Trypillia. De partea românească, rombul și cârligul trăiesc pe umerii iei cu altiță, înscrisă de UNESCO în 2022 în patrimoniul imaterial al României și al Republicii Moldova.
Arhitectura: pământ, lemn și primele așezări urbane
Casele Cucuteni–Trypillia aveau structură de lemn, pereți din nuiele lipite cu lut, podele din bușteni despicați și acoperișuri de stuf. Unele aveau etaj, iar pe unii pereți exteriori apăreau volute de ocru roșu, spiralele ceramicii transpuse la scara unei fațade. Machetele de case din lut, găsite în mai multe situri, arată cum își vedeau oamenii locuințele.
Tehnica a supraviețuit culturii cu milenii. Paianta din satele moldovenești, schelet de lemn umplut cu lut și paie, lucrează cu aceleași materiale. În 2008, aproape o sută de voluntari s-au adunat la Lehedzîne, în regiunea Cerkasî, la o toloka, o clacă, pentru a lipi cu lut amestecat cu paie și pleavă o casă trypilliană reconstruită și un atelier de olărit, cu pereți groși de treizeci-patruzeci de centimetri.
Sculptura: figura din cerc
Printre cele mai frumoase obiecte Cucuteni se numără așa-numita Horă de la Frumușica: patru figuri feminine stilizate, prinse în cerc pe un soclu comun. Pentru un ochi românesc, se citește imediat ca o horă.
Cea mai mare colecție a acestei arte din sud-estul Europei se află la Piatra Neamț, la Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni, deschis în 2005 într-o clădire de bancă din anii 1930, proiectată de arhitectul italian Carol Zani; fostul seif adăpostește astăzi depozitul arheologic. În Ucraina, peștera Verteba de lângă Bilce-Zolote, în regiunea Ternopil, a servit comunităților trypilliene mai bine de un mileniu și a dat la iveală mii de artefacte, între care figurine din lut; în interiorul peșterii funcționează astăzi un muzeu al culturii Trypillia.
Sculptura contemporană a preluat dialogul. În vara lui 2026, Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca a prezentat „Cucuteni Reinterpretat”, zece lucrări ale unor ceramiști din România și nu numai, care au pornit de la spirale, figuri geometrice și pigmenți naturali. Premiul I i-a revenit Cătălinei Leontescu pentru „Moștenirea”; Matei-Alexandru Siminic a răspuns Horei de la Frumușica prin „Hora Fertilității”.
Decorul: vasul de pe masă
La Iași, târgul de ceramică tradițională poartă din 1983 numele „Cucuteni 5000”. A început în 1970 și reunește în fiecare iunie, în Parcul Copou, olari din toată țara; în 2025 a ajuns la ediția a cincizeci și cincea.
La Baia Sprie, în Maramureș, meșterul olar Daniel Leș modelează la roată un „vas Cucuteni” din teracotă, cu trei picioare și înalt de treizeci și cinci de centimetri, cu spirala preluată după modele neolitice.
Cercetarea ucraineană de design citește același ornament ca resursă. Un studiu din 2024 semnat de Tetiana Kasian și Oksana Sira descrie motivele trypilliene drept fundament al etnodesignului contemporan, un mod de a ancora obiectele într-o istorie adâncă. Din 2008, festivalul Trypilske Kolo de la Rjîșciv, pe Nipru, adună în fiecare vară muzicieni în jurul aceleiași moșteniri.
Koza Dereza aduce ornamentul acolo unde se petrece viața de zi cu zi: la masă și pe canapea. Pernele, traversele și șervetele Trypillia stau alături de textilele de nuntă din aceeași colecție, între care ștergarul de nuntă roșu, vărul ucrainean al ștergarului românesc.
O moștenire comună
Cucuteni–Trypillia precede toate granițele care îi traversează astăzi teritoriul. Spirala sa aparține deopotrivă Iașiului și Ternopilului, Chișinăului și Kievului, iar creatorii care se întorc la ea astăzi citesc aceleași semne de pe malurile Prutului și ale Nistrului.
De aceea le prezintă Blouse Roumaine Shop alături: meșteșugul românesc și cel ucrainean vorbesc o limbă comună, iar cel mai vechi cuvânt al ei este o spirală.
Descoperă textilele pentru casă Koza Dereza și colecția de ie românească pe Blouse Roumaine Shop.
0 comentarii