Ia românească — reinterpretată în anii ’60 și ’70, purtată de celebrități boeme și iubită de femeile care au înțeles romantismul ca pe o formă subtilă de rebeliune.
Cusută manual pe pânză topită, cu fir de bumbac și mătase, fiecare ie românească poartă în ea gestul rar al lucrului făcut cu intenție. Motivele tradiționale devin statement contemporan, iar meșteșugul se întâlnește cu spiritul iconoclast al femeilor care nu s-au îmbrăcat niciodată pentru a fi aprobate, ci pentru a se exprima.
Pentru romantica modernă. Pentru cele care știu că adevărata boemie nu înseamnă neglijență, ci o formă profundă de grijă: față de sine, față de frumusețe, față de ceea ce alegem să purtăm.
